Ce se intampla cand simti ca lumea e la picioarele tale? Banuiesti ca mai e putin si nu vei mai putea stapani situatia, ca vei pierde controlul si totul se va narui usor, ca un castel de nisp.
Cam asa ma simt eu acum si stiu ca voi supara pe cineva, dar ’c’est la vie’, nu- i asa? Si ce e stupid in tot ce simt ? Ca nu are niciun rost sau poate da…
Am uitat sa fac ceva destul de important, sa ma opresc la clipa prezenta si sa nu mai analizez atat de mult sau poate nu mai stiu daca ce e acum in viata mea e vis sau realitate…
Si de ce trebuie sa ne intoarcem de atatea ori in trecut, sa facem comparatii cand ar fi mai simplu sa privim inainte, sa gasim o steluta magica undeva si sa mergem spre ea, fara teama? Dar uneori steluta ni se pare aproape, apoi se indeparteaza si atunci incepe indoiala si ne macina si ne abatem de la drumul cel bun si ajungi in situatia mea, sa cantaresti situatia si la rascruce de drumuri, de ganduri sa o iei pe poteca cea intunecata in defavoarea celei plina de lumina la capatul careia te asteapta cineva, cu un trandafir si care va sti sa-ti spuna ca totul e bine
Si gata, mi-am dat seama, am parasit calea aceea atat de neagra, sunt din nou fericita… e mai simplu cand scriu si poate totul se intampla cu un motiv, poate trebuia sa-mi amintesc ca ma faci sa zambesc fara motiv…
c’est vrai.c’est la vie…mais…in viata ti se dau 2 variante:bine si rau…u trebuie sa decizi,viata ti o schimbi tu,drumul spre poteca cu lumina ti l fauresti singura…asa ca priveste optimist,priveste prin ochii indragostitului si nu o sa mai zici c’est la vie,ci…la vie est belle:)