Acum cateva luni scriam despre ce inseamna iubirea pura si ma declaram fericita alaturi de un baiat care imi spunea “pintesa”. De atunci datele problemei s-au schimbat, baiatul acela nu mai este in viata mea, ne-au despartit certurile, diferentele, distanta. Am inteles dupa 3 ani de zile ca nu e de ajuns sa vreau, trebuie sa se si intample si daca magia nu mai exista, ce mai are rost sa cred ca am o bagheta in mana si pot face orice cu ea, daca e stricata si nu functioneaza?
Ce mai e nou in viata mea , desi poate nu va intereseaza ?
Un baiat al carui nume nu-l spun, ramane secret, sa-l am numai pentru mine… Un baiat alaturi de care ma simt vie, ma simt eu si cred ca ma intelege. M-am regasit pe mine, am din nou zambetul pe buze si stiu ca seara cand adorm, cineva se gandeste la mine si dimineata la munca el ma va privi, se va uita in ochii mei si va zambi, iar eu voi zbura pana la cer.
Poate uneori trebuie sa riscam, sa lasam compromisurile la o parte, sa facem ceva pentru noi orice s-ar intampla.
Ce conteaza ca toata lumea imi spune ca am renuntat la o relatie de 3 ani pentru ceva necunoscut cand stiu ca acum pot face orice, ca totul mi se pare mai simplu si pot sa zambesc zi de zi fara un motiv anume, poate numai acela ca in sfarsit ne-am intalnit?
Ce conteaza ca relatia mea cu el va dura o luna, 3 luni sau un an ? Pentru clipele pe care le traiesc acum sunt dispusa sa platesc oricum si chiar nu ma intereseaza timpul.
Am prins clipele cu el intr-un colt al inimii si nu le mai pot scoate de acolo si nici nu vreau…
Pana la urma, cel mai frumos in viata e neprevazutul si Destinul iti ofera ce-i mai frumos atunci cand te astepti mai putin.
Buna dimineata soare!!!ma bucur k ai ajuns la aceasta concluzie,pe care de fapt o stiai,dar nu o recunosteai…foarte frumos,te recunosc in fiecare cuvant…asta e Anda de care imi era dor:).tine-o tot asa!
Tot ce ai scris tu pare rupt dintr-un basm al carui final nu poate fi decat in mod cert fericit. Totusi pentru o intensitate maxima, recomand un mic sfat si anume ceea ce stramosii nostrii adesea spuneau: “carpe diem”.