Vreau sa devin cea mai buna si cea mai draguta iubita…
Vreau sa devin cea mai buna bucataresa , pentru iubitul meu…
Vreau sa devin cea mai buna prietena…
Vreau sa devin cea mai buna jurnalista…
Vreau sa devin cea mai buna scriitoare de povesti pentru copii..
Pana visele vor deveni realitate, raman aceasi visatoare care crede ca poate schimba lumea si stiu ca o pot schimba.
Imi amintesc cu amuzament cum a inceput prietenia noastra. De la o pereche banala de cizme maro, cu floricele din tinte cumparate din IDM in noiembrie 2007 (ca sa vezi ce memorie am). Mie mi-au placut cizmele, proaspata studenta in capitala te-am rugat sa ma duci in IDM.
Si de atunci tot batem impreuna magazinele si barfim si chiar stiu ca ma pot baza pe tine, iar tu pe mine (stii la ce fac apropo, sa nu ma uiti cu vizita).
Ce-mi place la tine e ca esti sincera mereu si nu incerci sa te prefaci pentru a fi placuta, esti mereu cu capul in nori(scuze de cacafonie) si tare nebuna. Sper sa ramai mereu la fel si sa fii prietena mea.
Astazi relatia noastra s-a deteriorat si am pierdut tot ce era mai frumos din ea, eu cred ca ea a gresit, ea crede ca eu am gresit si totul devine un cerc vicios. Niciuna nu -si cere iertare, pentru ca suntem prea mandre, prea orgolioase ca sa recunostem ca ne era bine, ca am vrea sa stam la barfa, sa pierdem timpul si sa fim din nou cele mai bune prietene.
Ma intreb eu acum de ce se intampla asta? Am crezut mereu ca prietenii se iarta, trec peste toate si se ajuta mereu, orice ar fi. Problema e ca una e teoria si alta e practica. Drumurile noastre s-au despartit si e cam greu sa ne intalnim, dar pana la urma orice s-ar putea intampla.
Poate va veni din nou ziua cand vom dansa, cand vom rade, cand vom barfii si cand vom fi iar noi doua impotriva tuturor care ne contesta prietenia.
Incep eu prin a spune ca-mi pare rau ca suntem in situatia asta, imi e dor de tine si sper ca vei aprecia ce am scris, pentru ca am vrut sa-ti arat ca chiar sunt prietena ta cea mai buna.
